adinaiulia:

“In toate filmele acestea, E parcă vorba despre tine, Se-ntâmplă numai catastrofe Si nici un cuplu nu-i întreg, Plângând, te recunosc In jocul acestor triste eroine Si-aş vrea să te privesc cu ură, Dar te iubesc şi te-nţeleg. Eşti jertfa mea şi eşti revolta Că jertfa care eşti există, Aş vrea să uit, dar port în creier Intreaga dramă care-a fost, Aş vrea să râd cu toţi aceia Ce te vor face şi mai tristă In viaţa ta care urmează Si n-o să aibă nici un rost. Absenţa ta mă arde încă Si o implozie m-aşteaptă, Mă mir că n-am avut curajul De-a te expune tuturor, Dar trebuie la despărţire Să recunosc în luptă dreaptă Puterea purităţii tale Ce m-a ţinut ca să nu mor. A fost ca-n filmele acestea Si mult mai mult decât în viaţă, A fost o dragoste nebună Ca-n Evul Mediu legendar, Incât, reamintindu-mi numai, Simt degetele că-mi îngheaţă, Adorm în zorii dimineţii, Te simt în creier şi tresar. Nu ştiu nici unde te mai afli, Te poartă paşii nicăierea, Către o salcie de lacrimi Din curtea de părinţi săraci, Dar eu mă rog să te găsească Si pentru mine învierea Si să- ţi redea dorita pace. Dar tu, iubito, ce mai faci? Să fie-adevărată vestea C-a fost un fals, c-a fost o farsă? S-accept stupida bănuială, Că tu nu m-ai iubit deloc? Eu tot nu cred, chiar dacă totul, Ca un noroi, pe noi, se varsă, Eu te-am iubit, fară rezerve, Si cred că mi-ai purtat noroc. De-ar fi, cu acte, confirmată Această biată suspiciune Că ai jucat un rol pe care N-am fost atent să-l fi-nţeles, Eu rog pe Dumnezeu s-asculte De gândurile mele bune, Cu dreptul tău la fericire, La poezie şi succes. Nu pot să mint că nu mă doare, Când nu-mi ajunge nici o pernă, Aş vrea să ai în tine însăţi Si-un strop de plâns, să mă regreţi, Dar treaba cea mai importantă, In toată zbaterea eternă, E c-a intervenit tăcerea, Ca un blestem pentru poeţi. ’ Imi trec prin cap prostii, tot felul, Poveştile-njosirii tale, M-aş întrista de-ar fi să aflu Că te răzbuni, greşind vulgar, Dar ce contează toate astea, Când mă sufoc de- atâta jale Si de un somn mai lung de-o oră, De nopţi şi nopţi nu am habar? în toate filmele acestea E vorba, sigur, despre tine, Si-n cântecele despre care Credeam că mint în mod prostesc, Suport cu greu ruptura asta, Am insomnii şi nu mi-e bine, Dar dreptul tău la fericire E un coşmar care revine, Adio, Neagră Principesă, Urăşte-mă, te mai iubesc.”

— Adrian Paunescu-Romanța ultimei lacrimi.